Indemn si pentru tine

Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”
Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”
El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.”
Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”(Luca 3.10-14)
        Pentru fiecare categorie sociala Ioan Botezatorul avea un indemn, un sfat spre pocainta, spre indreptare. Vamesi, ostasi sau oameni din popor erau sfatuiti sa-si indeplineasca slujba astfel incat sa fie gasiti credinciosi in lucrurile realizate. Poate ca esti elev, student, invatator, medic sau muncitor…si pentru tine este un indemn. Trebuie sa-ti duci la indeplinire indatoririle profesionale intr-un mod onest si vrednic de chemarea primita. Poate te intrebi ce ar trebui sa faci, sa schimbi…Deschide Cuvantul lui Dumnezeu si vei primi intelepciunea spre a corecta sau adauga. El iti va arata ce este potrivit cu lucrarea ta. Si, daca vei cere cu credinta un indemn pentru viata ta, il vei primi. Si vei intelege ce ar trebui sa schimbi, sau sa faci mai bine, sau cum sa folosesti darul pe care l-ai primit astfel incat Dumnezeu sa fie slavit prin lucrarea ta. Tu esti acela care poti face cel mai bine slujba incredintata, dar totdeauna este loc de mai bine. Poate ca trebuie sa te pregatesti mai temeinic, sa daruiesti fara sa astepti in schimb ceva, sa inveti sau sa mustri pe altii, sa fii un indrumator, un incurajator si sfatuitor, sa te porti in asa fel incat viata ta sa reflecte un exemplu in fata colegilor.
          Cere Domnului, azi, un astfel de indemn care sa te insoteasca de-a lungul anului ce se apropie.
“Zilele noastre trec ca si corabiile cele iuti”, dar ramane ceea ce am facut.
Sa va binecuvanteze Domnul si anul ce vine cu viata din belsug!

Daruind vei primi

 A primi si a darui- sunt antonime, dar in acelasi timp, privite in ansamblu duc la acelasi  efect: bucuria. Cum asa?

Pai, daca eu primesc un dar ma bucur, inseamna ca am fost pretuit, ca cineva s-a gandit la mine, si am o atitudine si o stare buna interioara pentru o vreme.
Daca am ocazia sa daruiesc, inseamna ca am onoarea de a face o bucurie cuiva, dar in acelasi timp, bumerangul se intoarce si sufletul mi se bucura numai la gandul ca pot face acest lucru, ca sa nu mai zic de lucrul in sine.
E interesant si frumos… Dumnezeu ne-a daruit ce a avut mai scump, ne-a lasat o pilda de daruire din dragoste, ca noi sa calcam pe urmele Sale. Da, cel mai frumos Cadou ne-a fost daruit, este Insusi Domnul Isus Hristos venit de la Tatal spre noi. Si daca L-am primit va trebui sa-L facem si noi cunoscut cu bucurie.
 Nu ni s-a cerut o jertfa suprema, ci doar sa facem bucurii mici spre a fi bucurosi la randul nostru. Daca esti trist, nu ezita sa faci un bine, vei uita repede de problemele tale.
“Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7.11)
Nu stiu ce poti face tu astazi, sa nu astepti insa doar sa primesti, caci este mai ferice sa dai decat sa primesti, asa ca tot ce te indeamna cugetul tau sa faci ca este bine, sa faci si nu ezita sa pierzi astfel o bucurie.
Si daca nu ai resurse, nu te ingrijora, tu pune-ti pe inima sa faci asta si de restul de va ingriji Dumnezeu, incepe cu lucruri mici, care presupun un efort minim, dar pentru o satisfactie mare, trebuie ceva mai mult…
Indemnul meu pentru voi este sa dati cu bucurie pentru ca sa va iubeasca Dumnezeu, pentru ca “ Dumnezeu poate sa va umple  cu orice har, pentru ca, avand totdeauna in toate lucrurile destul, sa prisositi in orice fapta buna.”(2 Corinteni 9.8)
“arunca-ti painea pe ape si dupa multa vreme o vei gasi iarasi! imparte-o in sapte si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant”(Eclesiastul 11.1-2)

Fii smerit!

Cuvantul lui Dumnezeu ne indeamna sa fim impodobiti cu smerenie in legaturile noastre unii cu altii.
El smereste si El inalta, si de multe ori poate ca ai ajuns la concluzia ca: “ Este spre binele meu ca m-ai smerit, ca sa invat oranduirile Tale”. (Psalm 119.21)
Indemnul dat de apostolul Petru femeilor in privinta tinutei lor este acela ca “Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.”( 1 Petru 3.3,4)

Dumnezeu te smereste, dar nu te umileste, pentru ca umilinta o face cel rau ca sa ne induca intr-o stare de jos. A umbla smerit nu inseamna a te umili. A fi smerit inseamna sa te poti pleca si asupra nevoilor semenului tau, sa nu te vezi mai presus decat fratele tau chiar daca esti mai tare decat el sau mai superior, sa ai ingaduinta fata de cel mai slab decat tine si  sa nu-ti afisezi intelepciunea decat cu masura.
Daca te ridici si te vezi tare prin propriile realizari si se intampla sa uiti de la cine ai primit puterea sa faci aceste lucruri, cand inima incepe fara voie sa se ingamfe si sa te simti stapan pe tine si pe ceea ce poti tu realiza, atunci se poate intampla ca Domnul sa trimita un vant care sa darame inaltimile tale ascutite.
De ce sa fii smerit? Pentru ca Domnul inalta pe cei smeriti si avem un exemplu, cel al Domnului Isus care era bland si smerit cu inima.
Asadar: “Smeriti-va inaintea Domnului si El va va inalta!”(Iacov 4.10) si nu veti regreta niciodata!

Dumnezeu care vindeca

“El face  rana si tot El o leaga, El raneste si mana Lui tamaduieste."
Vindecarea vine totdeauna din mana lui Dumnezeu. O rana sangeranda necesita curatire, iar procesul ulterior vindecarii doare.
Lacrimile intristarii sunt adesea necesare pentru a tinea limpede ochiul credintei. Si, cine poate tinea capul sus cand sufletul este ranit?
In fiecare pahar de amaraciune pe care il primim exista si ceva miere; dar o poti gusta numai dupa ce ai golit paharul pana la fund. Daca te afli intr-o asemenea situatie, ia aminte: deschide-ti inima inaintea Domnului si varsa-ti durerea; refuza sa o mai iei iarasi asupra ta si las-o in seama Sa pentu totdeauna! Poate ai trecut prin incercari mai grele ca acestea si ai vazut credinciosia, puterea si bunatatea Lui care nu te-a lasat niciodata. Privind spre El vom fi usurati.
“Eu insa voi privi spre Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele, Dumnezeul meu ma va asculta.”(Mica 7.7)
Leaga-te strans de o fagaduinta si tine-te de ea. Daca am trai toteauna bizuindu-ne pe fagaduintele lui Dumnezeu, sagetile vramasului n-ar putea sa ne atinga. Foloseste rugaciunea ca un port in care te poti ascunde de furtunile acestei vieti.
Se intampla ca poverile sa ne inconvoaie asa de rau incat numai Domnul Isus Hrisos mai poate sa ne indrepte din slabiciunea noastra. Balsamul alinarii lui Dumnezeu depaseste orice ajutor sau sprijin omenesc. Cuvantul lui Dumnezeu este leac pentru orice boala si balsam pentru orice rana.
Si, dupa ce ranile vor incepea sa ti se inchida sa nu uiti sa-i gasesti pe cei raniti, pe aceia care inca gem cu rani neacoperite. Foloseste balsamul cu intelepciune si nu uita de Samariteanul care ne-a lasat o pilda demna de urmat.

Intrebari ce te framanta

Simti ca ai ajuns la capat de drum? – Priveste mai atent, poate fi doar inceputul altui drum.

Te simti lipsit de bucurie si nelinistit? – Roaga-te!
Ai pierdut un lucru drag ce-l pretuiai asa de mult? – Invata ca toate lucrurile le ai pentru o vreme, si daca iti lipseste inseamna ca nu mai era necesar.
Visul a carui implinire o asteptai de multa vreme pare sa nu mai prinda contur pentru tine? – Asteapta inca, usile se pot deschide din locuri neasteptate.
Nu ai siguranta in privinta a ceea ce va urma pentru tine si te temi de un viitor atat de nesigur?-  Puneti toata increderea in Dumnezeu; El iti cunoaste trecutul, prezentul si viitorul. Siguranta o poti avea doar in El.
Nu-ti mai iese nimic asa cum ai vrea tu si parca si planurile tale se naruiesc? – Cere intelepciunea de sus, si ea iti va fi data, dar cu credinta ca o vei primi si fara vreo indoiala.
Te simti parasit de prieteni sau de frati, si nu mai este nimeni care sa te mangaie? – Este un prieten care tine la tine mai mult decat un frate: mergi la El, pentru ca sfatul si mangaierea ce ti-o poate da El nu se compara cu nimic in lumea aceasta.
Iti lipseste o directie in viata sau crezi ca ai pierdut-o pe cea pe care ai avut-o candva?- Deschide Biblia, in ea vei descoperi Calea vietii si Viata adevarata dupa care tanjesti, dar sa o cauti cu rugaciune.
Iti lipseste dorinta inflacarata dupa Dumnezeu pe care altadata ai avut-o din plin? – Ea va reinvia in tine, atunci cand vei lasa lucrurile care acum sunt o prioritate pentru tine si Il vei pune pe primul loc in dorintele tale pe Dumnezeu si Il vei cauta cu tot sufletul, cu toata puterea si cu tot cugetul pe El. Intrucat si eu ma aflu aici, si doresc sa-I simt prezenta binefacatoare sufletului meu, ma aflu in aceeasi alergare cu cei care Il doresc mai mult pe El si vor sa-L caute din toata inima.
Si cate intrebari nu ar mai fi la care poate nu gasesti raspuns ca si mine, poate nu le vom descoperi sensul cat vom trai sau poate ca inca nu le-a sosit momentul. Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos, dar atunci, vom vedea fata in fata. Si pana atunci, oricat de neintelese iti vor parea lucrurile pe care le vei trai, sa te gandesti doar la un lucru: ca toate lucrurile lucreaza spre binele tau, atata vreme cat te vei afla in planul de mantuire al lui Dumnezeu si cata vreme ii vei fii devotat si credincios.

Un an

Mi-am amintit… a trecut un an de cand, intr-o zi, timid  a luat nastere acest blog si hotararea de a incepe sa postez diverse lucruri. Este locul unde am lasat ganduri, sentimente, unde am presarat meditatii, tristeti si bucurii, am exprimat lucruri  simple sau profunde care imi framantau sufletul, experiente sau cugetari pe marginea unor fapte. Apoi voi, cei care m-ati sustinut printr-un cuvant, care inseamna mult… Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care ati urmarit alaturi de mine articolele si celor care mi-ati facut si bucuria sa va afirmati prezenta printr-un comentariu, incurajare, etc.
Si de acum incolo cu ajutorul Domnului Dumnezeu voi continua sa scriu ce-mi va pune El pe inima.
Ce voi face de acum? Un singur lucru trebuie: “ uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus. Gandul acesta dar sa ne insufleteasca pe toti”. Va astept sa alergam impreuna, pentru ca  pe zi ce trece suntem mai aproape de tinta. Si tot ce vom face, cu cuvantul sau cu fapta, totul sa fie spre slava lui Dumnezeu.

schimba-mi inima

Cand inima e vesela, si fata e senina;

Cand inima e trista, si duhul e mahnit;

Dar, poti schimba Tu, Doamne, o astfel de inima?

M-am intrebat de mult si-apoi m-am tot gandit…

S-au  adunat prea multe  si nu mai este loc

Tristeti, amaraciune, remuscari ..ooo..cate nu-s!

Dar, este prea firava, nu te-ai gandit deloc?

Opreste-te, e prea greu, cate mai ai de pus?

Dar, Tu  ma cercetezi de-aproape si vezi inima mea,

Tu imi patrunzi si gandul, si-Ti sunt descoperit

Stii ce ma doare, ce nu-nteleg si ce nu pot avea

Doar mangaierea-Ti  sfanta ma face fericit.

Zideste Tu  in mine o inima curata

Si umple-ma cu Duhul Tau statornic si bun

Vreau sa traiesc cu Tine , sa-mi fii de-a pururi Tata,

Sa ma-nsotesti tot timpul pe-al vietii mele drum.

Si-atunci cand grea tristetea ar vrea sa se strecoare

In sufletu-mi pustiu de tot ce-i drept sau sfant

Sa pot sa flutur liber steagul biruintei Tale

Iar teama, plans, povara sa piara rand pe rand.

Si-atunci cand bucuria din inima-mi schimbata

Va fi ca o mireasma ce ma va insoti

Un cantec de-adorare voi inalta indata

Catre al meu sfant Rege ce-n veci ma va iubi.

Invatand din experiente...

Ce am invatat in ultima perioada?

Nu stiu daca ati bagat de seama, dar destul de greu scoatem invataturi noi din experientele prin care trecem. Mai usor invatam de la altii, dar de la noi, nu stiu de ce, dar e mai greu, sau poate la mine asa functioneaza. Trecem prin multe experiente, si asta de-a lungul anilor, sau poate chiar zilnic. Dar, ne oprim ca sa vedem ce vor sa ne invete? Cu ce scop vin toate acestea? Desigur ca multora nu le vom gasi sensul. Poate ca este necesara o pauza, chiar si un repaus scurt datorat unei neputinte poate  ajuta spre a rememora trecutul si a obtine invatatura.
Am invatat ca nu trebuie sa port poveri, ci trebuie sa le aduc inaintea Domnului Dumnezeu, cerandu-I rezolvare; sa nu iau eu povara altuia, pentru ca risc sa cad sub greutatea ei.
Ca rugaciunea are o insemnatate mare… chiar daca pe moment si mult timp pare ca nu se petrece nimic.
Am inteles ca implinirea adevarata nu o pot gasi in nimic , pentru ca nimic nu este statornic aici,  decat in Dumnezeu…desi cunosteam aceste lucruri, dar trecand prin unele experiente, altfel le vad acum.
Ca daca vreau traiesc in pace cu toti oamenii trebuie sa-mi calc putin peste mandrie, sa cedez si cand inima nu vrea sa ma lasae.
Sa nu pun pret mai mare pe un lucru decat este nevoie,
Ca  trebuie sa ma opresc la timp, in caz contrar o va face Dumnezeu asa cum nu-mi place.
Sa nu ma incred in simtirea mea, in ideile, gandurile, planurile mele, oricat de bune ar parea acestea, sa pot spune nu sau da, atunci cand este cazul. Si sa incredintez toate voii Sale care sa fie suverana peste toate.
Multe vor fi care mai am de invatat, dar toate le voi primi exact la vreme…
Invatati mereu si luati aminte apoi!

De la credinta la dragoste

“De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;  cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”(2 Petru 1.5-7)
Este un indemn pe care si eu il primesc la fel ca si voi si dupa ce-l ascultam nu ramane decat sa-l punem in practica. Din aproape in aproape vom intelege, in parte, ce a vrut sa transmita “Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos”.
A ne da toata silintele presupune un efort sustinut, o straduinta indelungata, nu este un lucru ce vine de la sine, asta implica si vointa noastra. Cum de la credinta se ajunge la dragostea de oameni…este o cale lunga, iar daca pierdem o za din acest lant e posibil sa nu ajungem nicaieri, ca si cum ne-am opri la jumatatea unei calatorii. Tinta este dragostea de oameni, si intre toate componentele enumerate exista o interdependenta. Pentru a exemplifica am ales facerea unui bine.
Punctul de plecare este credinta…o incredere deplina , dar credinta fara fapte este moarta, ca si cum crezi ca un lucru este bun si nu-l faci. Nu pregeta sa faci un bine, activeaza, iar fapta realizata aduce consecinte, iti dai seama ca acel bine facut iti produce bucurie, pace, inveti sentimentul daruirii si ajungi astfel sa cunosti. E important sa cunoastem binele, voia lui Dumnezeu, si sa ne cunoastem limitele. Cunoscand binele, te vei infrana de la rau, de pacat si tot ceea ce cugetul iti spune ca nu este bun. Si daca, de regula m-as mania, as reactiona impulsiv sau in graba, infranarea va lucra in mine rabdare, fata de ceilalti si fata de raspunsurile pe care trebuie sa le primesc. Astfel voi fii smerit si voi avea o atitudine evlavioasa fata de Domnul care-mi pregateste chiar si faptele bune mai dinainte ca eu sa trec prin ele. Fiind in aceasta stare, nu voi mai privi spre mine si nevoile mele ca fiind prioritare, ci ma voi ocupa de fratele meu, privindu-l mai presus de mine, si astfel apare dragostea de frati. Si daca-L iubesc pe Dumnezeu il iubesc si pe fratele meu. Dar, daca fac bine doar celor care imi raspund la fel, sau ii iubesc doar pe cei care ma iubesc, atunci ce rasplata voi primi?…astfel aceasta dragoste de frati se rasfrange asupra tuturor semenilor si am ajuns astfel la dragostea de oameni, adica tinta noastra…..e ca un joc de domino…succes! Sper ca vei castiga!

Omul fericit

Ne gandim la fericire si ce inseamna a fi fericit. Unii cred ca a avea tot ce le doreste inima le

poate aduce fericire, altii ca o locuinta, un serviciu sau o familie reusita…dar, ce se intampla atunci cand le vor dobandi? Atunci ideea fericirii va capata un alt sens, prin implinirea altor nevoi. Am evidentiat o perspectiva a majoritatii. Nu stiu ce te face fericit pe tine sau ce crezi ca ar putea aduce fericire sufletului tau. Ce-i drept, o fericire de genul celei descrise mai sus este una efemera, deci nu poate aduce o permanenta.
Atunci, cum sa fie omul fericit, nu doar cand dobandeste cele enumerate mai sus? Primul psalm al lui David caracterizeaza omul care traieste fericit: “Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!  Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.”(Psalm 1.1-2)
Ei bine, a fi fericit nu-i totuna cu a fi plin de zambet toata ziua. Deci, omul care traieste in temere de Dumnezeu si care cugeta la Cuvantul Sau, acela gaseste fericirea care se afla descoperind Legile Sale minunate. Si te poti bucura in El si sa simti o implinire pe care lucrurile acestea vremelnice nu ti-o poate da niciodata.
Esti trist? Iti lipseste bucuria?  Cugeta la Cuvant!  Analizeaza apoi cine are nevoie de tine, cui i-ai putea  aduce fericire prin lucruri simple sau sacrificii si actioneaza.
Pe masura ce sapi mai adanc vei gasi apa. Nu te rezuma doar la suprafata. Experimenteaza viata cu El, si  nu doar cunoasterea.
“Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite?
Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!”( Psalm 34.12-14)
Haidem sa vedem pe cine fericeste Dumnezeu in Cuvantul Sau, pe cine gaseste El ca este fericit:

ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu (Iov 5.16)

ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit (Psalm. 32.1)

 ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie (Psalm. 32.2)

ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul (Psalm. 33.12)

ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul (Psalm. 40.4)

ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac (Psalm 41.1)

ferice de cel pe care-l alegi Tu, şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale!(Psalm 65.4)

ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea (Psalm. 84.5)

ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta (Psalm 94.12)

ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme (Psalm 106.3)

ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!(Psalm 112.1)

ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari-L caută din toată inima lor (Psalm 119.2)

ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui (Psalm 128.1)

ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,

 ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său (Psalm 146.5)

ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere(Prov. 3.13)

ferice de cine are milă de cei nenorociţi (Prov.14.21)

ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor (Matei 5.3)

ferice de ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!

ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!

ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.

ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud

ferice de ceice n’au văzut, şi au crezut.(Ioan 20.29)

ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul! (Romani 4.8)

ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine.(Romani 14.20)

ferice de cel ce rabdă ispita (Iacov 1.12)

ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! (Apoc.1.3)

Urmariti fiecare verset care se refera la fericire si verificati daca va gasiti in situatia descrisa, apoi puteti trage o concluzie. Si… daca vrei sa fii fericit, nu uita ca fericirea ta depinde de fericirea celor de langa tine. Si…

“Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi”.(Ioan 13.1)

Poti spune despre tine ca esti fericit?

 

Fiti treji si vegheati!

“Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care

răcneşte şi caută pe cine să înghită.”( 1 Petru 5.8)
Te afli sub urmarire. Poate ca nu ai stiut. Dar e bine de cunoscut. Cel mai bine putem vedea asta  la Iov . El, om al lui Dumnezeu, care traia curat si in temere de Dumnezeu se afla sub urmarirea lui Satan:
“Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”
Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.
Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului”(Iov 1.7-12)
Domnul Isus intr-o imprejurare ii spune lui Petru: “Satan a cerut sa va cerna ca pe grau, dar Eu m-am rugat pentru credinta ta, ca sa nu se piarda.” Si eu si tu, ne aflam sub urmarire, trebuie sa stim asta. Pe de alta parte, mai stim ca cel ce vrea sa ne faca rau nu va putea trece de limita pe care Dumnezeu o stabileste. Dar, ii vei auzi racnetul, care de multe ori ne sperie si ne indeamna la compromis, minciuna, teama, ca sa ne scapam. Dar, oare scapam? De ce scapam?
Atentie! Ca cel rau e interesat de soarta ta ….si daca nu te poate avea, vei fi atacat….prin ganduri care te nelinistesc si vor sa te tina prizonier, prin imprejurari in care asteapta sa reactionezi cu manie, prin semenii care-ti pun rabdarea la incercare, etc….
Ce-i de facut?
Indemnul este: “Fiti treji si vegheati!” …o constiinta treaza, mai este timp de asa ceva? Cand traim intr-o era a vitezei, telefoane, sms-uri, mess, stress….si totusi timpul ni se pare limitat.
Poate ca vei spune ca tu stai tare si ca nu te prinde cu nimic, dar sa nu uiti ca esti supus slabiciunii si ca ai si tu puncte slabe in care poti fii atacat.
Pazeste-te! Cum? Viata este o lupta ….am auzit frecvent dictonul acesta. Si e adevarat, o lupta pe plan existential, social, familial, sufletesc, spiritual. Probabil ca intr-un fel sau altul luptam, si reusim sa izbandim, si daca nu poti fi compromis intr-un plan va incerca in altul. Si, daca tot stai asa tare, vei fi atacat  spiritual de acelasi vrajmas care si pe Iov la condus la ruina fara familie, avere, sanatate.  Ce urma? Care era scopul celui rau? Ca Iov sa se lepede de Dumnezeu. Ar fi reusit Iov, ajuns in pragul disperarii sa treaca incercarea daca nu avea o limita pusa de Domnul atunci cand ii spune Satanei “ asupra lui sa nu intinzi mana”?
Si pentru tine exista o limita, dar este important sa nu temi de “racnetul” sau.
Pentru asta, exista o sabie, un scut, o platosa, un coif . Aceste arme insemnand: Cuvantul sadit in inima si pus in aplicare atunci cand esti incoltit, credinta care iti da speranta in lucruri care nu le poti vedea acum, neprihanirea pe care numai prin credinta o poti dobandi si care nu poate niciodata sta in prezenta  pacatului, mantuirea care ti-a fost promisa si in care zilnic te poti bucura. Le-am gasit in comoara pe care si tu o ai acasa si pe care poate zilnic o deschizi sau nu. Vezi Efeseni capitolul 6.
“Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului”.(Efeseni 6.11)
Vestea buna este ca atata vreme cat te temi de Domnul in preajma ta se afla si un inger al Sau… nu esti doar vanat, ci si ocrotit, aflandu-te sub atentia directa a lui Dumnezeu. Fii treaz insa si vegheaza , bine inarmat si nu te teme, caci Domnul te poate scoate din cele mai mari probleme, framantari sau lucruri pe care acum le crezi imposibil de trecut.

Chiar toate?

“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.”(Romani 8.28)
La o prima vedere poate ca vom sari peste intelesul acestui verset-cheie, l-as numi eu, din Sfanta Scriptura, intrucat deschide nenumarate usi pe care noi le vedem de multe ori incuiate.
Am ales sa incep cu sfarsitul pentru ca as vrea sa vedem cui se adreseaza indemnul pe care Pavel il asterne aici: aceste lucruri isi gasesc aplicabilitatea in viata “celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” Acum, draga cititorule, iti poti pune intrebarea daca te afli printre ei, daca ai aceasta certitudine, daca ai simtit chemarea Domnului si i-ai raspuns si daca Il iubesti implinind poruncile Sale, voia Sa, daca ii acorzi timpul ce I se cuvine, daca ii oferi primul loc in viata ta, fiind gata sa renunti la ceea ce El iti cere, si lasandu-L sa ia chip in tine in fiecare zi. Daca ai putut identifica aceste lucruri in viata ta esti un prea fericit caruia I se adreseaza indemnul de mai sus. Daca nu esti, atunci nu pregeta in a raspunde chemarii Sale: “Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile.”
Versetul se refera la “toate lucrurile”- dar, ce inteleg eu prin toate lucrurile? Sa fie imprejurarile in care ma gasesc si carora cu greu le pot da un raspuns, sau o rezolvare? Sau oamenii care imi sunt in preajma si care de multe ori nu ma pot intelege, sau nu ii pot intelege, care imi produc neliniste, carora le vreau binele iar ei inteleg altceva ...sau cei care ma ignora, sau la lucruri ma pot gandi si la bunuri de natura materiala sau spirituala, toate acestea deci,  “impreuna” lucreaza, chiar si micile detalii,  tintesc spre ceva anume si se completeaza . Reluand idea, tot ce ti se intampla tie, acum, copil al lui Dumnezeu, este SPRE BINELE TAU. De necrezut pare, nu-i asa? Si eu zic ca este uimitor, si  cand am o situatie al carei final nu-l pot intrevedea revin la Romani 8.28, la acest verset-cheie care descuie usa pe care o vad ca si neclintita in fata viitorului meu.
In viata unui crestin am inteles ca si raul lucreaza spre bine si ca atunci cand Ii sunt placute Domnului caile cuiva ii face prieteni chiar si pe vrasmasii lui, si chiar si suferintelele pot lucra spre mantuirea mea, asa cum “orice pedeapsa deocamdata pare o pricina de intristare, dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii”.
Deci, tu, calator ce te afli in drumul spre Tara Sfanta, in drumul tau vei intalni piedici sau poduri, soare sau furtuni, vreme rece sau senin , nu uita ca toate aceste lucruri nu fac altceva decat sa te ajute sa ajungi la tinta ta mai pregatit, mai plin de dorinta de a fi acolo si de a te bucura de adevarata viata. Pana atunci, mergi pe cale cu dragoste fata de Domnul tau si de celelalte lucruri se va ingriji El!

Este Dumnezeu departe?

Uneori simtim ca Dumnezeu este departe, sau nu-L simtim prin faptul ca nu-L vedem

intervinind cu nimic, sau credem ca suntem parasiti, desi avem cunostinta ca El totdeauna este acolo, indiferent ce s-ar intapla si ca nici un par nu cade fara stirea Sa, dar mai cu seama ceea ce ni se intampla noua acum.
Unde este Dumnezeu cand avem nevoie disperata de El? El este chiar acolo, este ajutorul care nu lipseste niciodata in nevoie.
Am reprodus mai jos o intamplare binecunoscuta in care:
„Se spune ca, odata, un om mergea printr-un desert. Nu mai putea de oboseala; nu mancase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic il topea cu razele sale de foc. In afara de intinderea nesfirsita de nisip dogoritor, nu se vedea decit urmele omului, urmele pasilor sai.
Deodata insa, omul a observat ca alaturi de el au aparut si alte urme, ca si cind mai era cineva, o persoana ce mergea o data cu ea si ale carei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
-De ce sunt patru urme pe nisip, cind eu sunt singur? Cine esti si de ce nu te vad?
Dar o voce i-a raspuns:
-Sunt Dumnezeu! Nu esti singur, fiindca Eu merg alaturi de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rau si vei ajunge cu bine la capat!
Omul a cazut in genunchi si i-a multumit Domnului ca S-a indurat de el, dupa care si-a continuat drumul, convins ca acum v-a reusi. Si a mers, a mers, pina cind intr-un final a simtit ca nu mai poate face un pas macar. Cazut in genuchi a privit in spate si…ce i-a fost dat sa vada? Pe nisip, nu se vedeau decit urmele pasilor sai.
-Doamne, a spus omul indurerat, de ce m-ai parasit, de ce nu sunt decit doua urme in nisip?
Dar aceeasi voce i-a raspuns cu blindete:
-Pentru ca, pina acum, Eu te-am dus in brate.”
Poate ca ne simtim lipsiti de putere, la capatul puterilor cum obisnuim sa zicem noi, lipsiti de sperante, chiar daca nu afisam in public asta, dar ne intrebam in sufletul nostru cat va mai dura, cand se va ivi dimineata si pentru noi.
Acelasi Dumnezeu care a mers  alaturi de tine atunci cand ai trecut prin bucurii sau necazuri, si astazi te poarta pe bratele Sale, chiar daca tu nu vezi decat propriile urme pe nisipul vietii tale. Atunci cand simti ca nici macar un pas nu mai poti face...intreaba-L si-ti va raspunde, si vei simti protectia bratelor Sale.