sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Nu gresi de doua ori

“Aştept la semafor într-o intersecţie aglomerată, dimineaţa, în drum spre serviciu. Se face verde şi aproape instantaneu claxonul maşinii din spate îmi aminteşte că trebuie să am reacţii foarte rapide.
Demarez, aruncând o privire încruntată în oglindă spre grăbitul din spate care probabil nu-şi dă seama cât de mult deranjează cu un claxon.
La următoarea intersecţie din nou roşu. În maşina din faţă o doamnă căuta ceva în poşeta de pe scaunul din dreapta, tocmai când se făcuse verde.
O secundă, două, trei, doamna nu se clinteşte. Mă văd nevoit s-o fac atentă. Cum altfel, decât tot cu claxonul.
Mă pun în mişcare şi-mi dau seama că tocmai ceea ce mă deranjase cu câteva minute înainte la grăbitul care mă zorea în mod strident, făcusem şi eu.
Şi sunt multe situaţiile în care constatăm asta. Am vrea ca lumea să fie altfel, dar ne trezim incapabili să fim noi înşine altfel.
O dată, un tânăr dornic de lucruri mari, îl întrebă pe un înţelept. „Ce aş putea să fac pentru pacea lumii?”.
Înţeleptul îl privi pe deasupra ochelarilor şi-i răspunse zâmbind: „Nu trânti atât de tare uşa!”
Ce-i drept, marile schimbări încep întotdeauna cu o mică transformare, înlăuntrul.”
Dorim sa ne schimbam adesea, totusi prea adesea surprindem in comportamentul nostru manie, vorbe pe care am fi vrut sa le evitam, reactii nedorite. Desi cunoastem ca sunt greseli pe care ar trebui sa le evitam, totusi continuam sa persistam in ele. De ce?
Mi-a atras privirea Iona, profetul care nu a ascultat, macar ca voii lui Dumnezeu nu i te poti opune, ulterior a fost salvat in chip miraculos si adus din mijlocul marii pe uscat printr-un peste pentru ca Dumnezeu trebuia sa-si implineasca planul cu privire la cetatea Ninive. Incapatanarea lui continua si dupa aceste experiente socante, si pare ca nu a invatat nimic, continua sa se razvrateasca ca un copil care se manie: “Dar Dumnezeu a zis lui Iona: “Bine faci tu de te manii?“ El a raspuns: “Da, bine fac ca ma manii pana la moarte!”(Iona 4.9)
De ce se intampla sa trecem prin experiente in urma carora nu vrem sa invatam nimic? Suntem prea mandri ca sa ne lasam modelati si vrem neaparat sa ne urmam propria cale, sau firea pamanteasca cu care ne-am nascut nu am supus-o in totalitate Celui care are drept asupra ei?
Nici Avraam nu-si invatase lectia, astfel ca, atunci cand ajunge in Egipt dupa hrana, a numit-o pe Sara sora lui, ca sa-i merga bine din pricina ei…aceeasi minciuna o spune si mai tarziu in Gherar desi avea experienta anterioara cand a supus-o pe Sara la mari pericole din cauza acestui neadevar.
Nu invatam din greseli si tindem sa le repetam, desi cunoastem ca ne conduc spre esec. Vorba inteleptului Eclesiastul: “Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!”(Eclesiastul 1.14)
In concluzie, sa fim atenti la noi insine, schimbarea incepe cu fiecare din noi, inlauntrul nostru, si pentru aceasta , pe langa decizia noastra, este nevoie de fapte care sa se reflecte in jurul nostru. Dumnezeu poate face acest lucru pentru fiecare inima care vine cu sinceritate si dorinta de a se curati inaintea Lui!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Parerea ta