Un viitor necunoscut

Un viitor necunoscut e lumea ce m-aşteaptă;

Privind nostalgic în trecut n-am să-nţeleg vreodată

De ce au fost  atatea lucruri care s-au întâmplat cu mine.

Le-am înţeles numai în parte, în ce-a fost rău sau bine.

Un viitor necunoscut îmi stă şi azi înainte;

Sunt doar un om, şi-s limitat să cred doar în cuvinte.

Îmi iau Scriptura îndrumar şi candelă pe-a mea cărare

Căci sfintele sale cuvinte, în întuneric, îmi sunt lumină la picioare.

Un viitor necunoscut, cu întrebări, confuzie şi teamă

Care s-aştern în pas domol ca stratul gros de-omăt în iarnă;

Şi vor să mă acopere din plin, să uit de-a mea nădejde.

Oh, suflete...de ce te mâhneşti din nou? Priveşte!

 Şi astăzi, prin credinţă, Tu m-ai chemat să nu mă-ngrijorez,

Ci să mă bucur de viaţa primită-n dar, şi de-al meu crez.

Azi ştiu că orice încercare, bucurie sau necaz de ar veni

În calea mea, pe drumul vieţii, numai cu Tine biruitor voi fi.

Un viitor necunoscut te-aşteaptă şi pe tine;

Rămâi statornic în ce-ai crezut! Nu te opri, creştine!

Căci toţi aceia ce-au ales să se încredă-n Domnul

Răsplata vor primi în dar şi vor rodi ca pomul.