Condu-mă Tu

Condu-mă Tu cu grijă prin văi de îndoieli,

Prin munţi de bucurii şi stânci de căutări.

Netezeşte calea Ta sub simpli ai mei paşi

Uimiţi de vor rămâne chiar şi ai mei vrăjmaşi.

Călăuzeşte-mă din nou şi ia-mă Tu de mână

Când greu întrezăresc pe calea Ta cea bună.

Vorbeşte-mi Tu şi azi dă-mi iarăşi ajutorul...

Opreşte-mă când planul meu doar strică viitorul.

Nu mă lăsa neînţelept să merg pe drum greşit

De-a mea pornire egoistă, fără minte amăgit.

Mă întrebam cum pot cunoaşte voia Ta cea dreaptă,

Iar Tu cu dragoste mi-ai mai răspuns încă o dată:

„Când pacea Mea coboară în inimă deplin

Vei ştii că urmezi voia şi planul Teu sublim.”