„Ferice de omul care... îşi
găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.....tot
ce începe duce la bun sfârşit. “(Psalm
1.2-3)
Se întâmplă mai ales la
început de an, să ai sentimentul că va fi un nou început pentru tine, dar zilele
trec şi nimic nu se prea schimbă. De ce? Pentru că începuturile noi presupun
schimbări sau chiar transformări radicale. Nimic nu vine de la sine, nimic nu
se naşte fără efort. Ca să naşti ceva trebuie să suferi, iar ca să rasara ceva
dintr-o sămânţă trebuie ca mai întâi să moara bobul din care ea va rasari.
Sunt dorinţe...să fii
mai bun, să fii mai iertător, să iubesti mai mult, sa fii altfel. Toate aceste
lucruri nu se vor întâmpla numai pentru
că le doresti oricât de puternică ar fi dorinţa. Un nou început înseamnă să
laşi în urmă lucruri vechi, să renunţi la ele pentru a face loc unor lucruri
noi. Dacă îţi doreşti să fii mai mult asemenea chipului Domnului tău,
atunci pregăteşte-te să te frângi, să renunţi la unele dorinţe, să omori pofte
şi obiceiuri rele.
Sau poate vrei să
începi să înveţi lucruri noi despre care nu ai avut nici o idee până în
prezent, să deprinzi obiceiuri noi şi
bune, să lucrezi la un vis sau o viziune. Orice lucru are un început, dar dacă
nu perseverezi, vei ajunge exact în locul din care ai pornit.
Calea cea mai scurtă
este adeseori tentantă, dar dacă o apuci vei avea parte doar de o bucurie de
moment. Alege calea cea mai grea, pentru
că numai ea te va duce direct în vârful muntelui, spre ţinta dorită. Nu privi înapoi asemenea soţiei lui Lot. Fii
asemenea lui Iosif care, şi-a urmat visul până la capăt îndurând batjocura
fraţilor la aflarea visurilor lui, urmând înstrăinarea de familie, viaţa de rob
şi temniţa până să ajungă domn peste toată ţara Egiptului. Nu renunta doar
pentru ca nu ai susţinere sau ţi se pare un drum prea greu pentru puterile
tale. Omul care îşi găseşte plăcerea în Dumnezeu este statornic, nu lasă o
lucrare neterminată, ceea ce începe sfârşeşte cu bine şi îşi dă tot interesul ca
lucrul făcut să fie bun până la sfârşit.
“Mai bun este sfârşitul
unui lucru decât începutul lui.” (Eclesiastul 7.8) De ce? Pentru că mulţi încep
un lucru, dar puţini perseverează şi luptă până la sfârşit pentru a-l realiza.
Trebuie să perseverezi în continuarea oricărui lucru început pentru a-l
finaliza. Altfel nu te vei putea bucura de roadele lui.
Există un început al
credinţei noastre, dar acesta nu este destul dacă pe parcurs aceasta slăbeşte
şi se pierde…numai cine va răbda până la final va fi mântuit.
Dacă ai început ceva,
nu te opri pe drum. Trebuie ca eu să finalizez ceea ce mi s-a încredinţat
pentru că şi “Domnul va sfârşi ce a început pentru mine.” (Psalm 138.8)
“Şi cel neprihănit va
trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.
Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care
au credinţă pentru mântuirea sufletului.”( Evrei 10.38-39)
Îndrăzneşte să visezi! Începe ce ţi-ai propus! Mergi spre ţintă şi nu te opri până ce nu o vei atinge!
