joi, 24 martie 2011

Cat pret pui pe infatisare?

        Cum te-ai simtit atunci cand ai primit un compliment? Ai simtit ca ceva creste in tine, te-ai simtit mai puternic(a) si parca ai uitat si de probleme, nu-i asa? Sunt frumoase complimentele. Daca le-am face si mai des ar fi chiar mai bine.
De fapt, ceea ce m-a stimultat sa scriu a fost urmatorul verset:
“Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui.” (Proverbe 19.22)
Nu neaparat prin infatisare trebuie sa fim gasiti frumosi, ci prin atitudinea inimii. Stiti ca dragostea si bunatatea pot schimba chiar si chipul unui om?
“Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara”, ne spune apostolul Pavel…”ci omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si listit”.
Dumnezeu nu ne cere sa fim neingrijiti, decenta trebuie sa domine in toate, dar sa cautam sa impodobim omul inimii noastre cu vesmintele smereniei, dragostei, rabdarii...
Te laud ca sunt o faptura asa de minunata..si incerc sa nu ma mai privesc prin comparatie cu cel de alaturi.
Invidia te face sa te compari mereu cu ceea ce altii au si tu nu ai (insusiri fizice, intelectuale, morale, financiare, etc).
Este o frumusete trecatoare, exterioara, care piere o data cu inaintarea in  varsta, "frumusetea este desarta"(Proverbe 31.30). Dar, si o frumusete care ramane si creste daca este corespunzator alimentata, si care trebuie sa abunde in noi.
Poti iubi un om a carui infatisare este placuta, dar o dragoste durabila este aceea in care iubesti omul ascuns al inimii acelei personane, sufletul care-l poarta in el pe Dumnezeu.(Dragostea)
Domnul nu se uita la ce izbeste privirea, ci la inima. Judecam dupa infatisare. Si nu-i bine deloc.
  ”Inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.” “Omul se uita la ce izbeste ochiii, dar Domnul se uita la inima.”(1 Samuel 16.7)
Si numai  daca aceasta a fost mai intai curatita de pacat, abia atunci sa cerem intelepciune lui Dumnezeu ca sa  invatam sa iubim neconditionat si sa putem oferi din lucrurile ascunse ale inimii si celor insetati dupa Adevar.
           Ce determina farmecul tau?

luni, 21 martie 2011

Multumesc, Doamne!

Doamne, iti multumesc pentru tot ceea ce ai facut si faci pentru mine!
Nu am cuvinte indeajuns…ce minunat esti Tu! Te rugam, iarta-ne  indoiala si ingrijorarea, si deschide-ne ochiii ca sa-Ti putem vede lucrarile Tale minunate in fiecare zi!
“Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos si care raspandeste prin noi, in orice loc, mireasma cunostintei Lui.”(2 Corinteni 2.14)

joi, 17 martie 2011

Din nou ingrijorarea

De ce visam frumos si cand colo realitatea nu corespunde cu visul? De ce se naruiesc cele mai frumoase vise atunci cand tocmai par a lua fiinta? Putem noi oare intelege? Poti tu oare intelege acum scopul incercarii de azi sau din zilele care au trecut?
Suntem cu totii oameni si reactionam conform impulsului initial in incercare, pentru ca orice pedeapsa si incercare par la inceput o pricina de intristare.
Adeseori grijile ne napadesc si iau cu navala pacea din suflet..si totusi “Nici un fir de par nu cade fara stirea lui Dumnezeu”, va dati seama? Parca aceste cuvinte aduc alinare, gandindu-ne ca orice s-ar intampla, toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Domnului…si acel fir de par cazut, si acel lucru care este cu mult mai important, El il cunoaste si stie cu ce te confrunti.
Candva am ramas marcata de urmatoarea poezie-rugaciune de Traian Dorz, care ascunde adevaruri dureroase pentru noi, sa iubim, sa credem, sa nu ne indoim de Dumnezeu chiar daca…si indiferent ce s-ar intampla in viata noastra.
Ajută-ne să Te iubim
cerescul nostru Tată
chiar dacă ar fi să nu primim
în veci nici o răsplată.
Să credem în puterea Ta
adânc cum ni se spune
chiar dacă nu ne-ai asculta
nicicând vreo rugăciune.
Să ţinem sus Cuvântul Tău
în orice grea încercare
chiar dacă ne-ar lovi cel rău
cu-o ură tot mai mare.
Să nu ne îndoim deloc
în nici o grea ispită
s-avem când vom iesi din foc
fiinţa srălucită.
Ca astfel zilnic preschimbaţi
din bine în mai bine
s-ajungem slavă înfiaţi
având un chip ca tine.
                           Amin

duminică, 13 martie 2011

Obisnuinta

Exista pericolul de a ne obisnui cu Biblia,  si astfel sa devenim insensibili la indemnurile ei.
Daca nu ai foame si sete dupa Cuvantul Scripturii poti sa-ti pui deja un semn de intrebare. Situatia este asemanatoare cu a unui om bolnav, al carui apetit scade si este lipsit de forta. Daca apar astfel de simptome , trebuie sa fim atenti! Sa nu devina o rutina, chiar daca motivatia este buna, dar daca lipseste puterea totul e zadarnic.
Sa luam aminte, sa nu traim intr-o lume de basm, sa credem ca Dumnezeu este cu noi si noi de fapt sa fim prinsi in mreaja obisnuintei.
Putem pretinde ca Il cunoastem, posibil sa stim teoria foarte bine, dar asta nu ajuta cu nimic.
Este un obicei bun, acela de a cerceta zilnic Biblia; problema intervine atunci cand devenim asa de obisnuiti incat nu mai gasim placerea si dorinta aprinsa, vie, de a ne satura cu Painea care S-a coborit din cer sa dea lumii viata. Sa nu fim niste crestini anemici, lipsiti de insufletirea si viata pe care o da puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Daca Cuvantul Sau ramane in noi, atunci vom fi vii si lucratori dupa cum Cuvantul este viu si lucrator, si el nu se intoarce fara rod la Dumnezeu care l-a dat. Prezenta roadei duhului in noi confirma pozitia noastra in raport cu aplicabilitatea Cuvantului auzit si mai apoi trait.
Poate ca ati trait si voi acel sentiment plin de dor, in care fiind departe de cei dragi, sa primiti o scrisoare de la ei. Cum v-ati simtit atunci? Nerabdatori sa o cititi, nu-i asa?
Te indemn dar, citeste Biblia nu ca pe un ziar, ci ca pe o scrisoare primita de Acasa!
Atentie, sa nu cadem in cursa aceea  in care multi crestini isi insemneaza Biblia, dar niciodata nu permit sa fie marcati de ea.

miercuri, 9 martie 2011

Post si rugaciune

Din nou imi doresc calauzire din partea lui Dumnezeu, doresc ca deciziile mele sa-I fie supuse. Cum pot cauta voia Domnului? Ce trebuie sa fac Doamne, ca  Tu sa ma calauzesti? Am de luat nu una, ci  mai multe decizii, in diferite domenii ale vietii mele, Tu stii asta, ce ma indemni dar sa fac?
Am inteles din Scriptura ca trebuie sa caut aceste lucruri cu post si rugaciune, si iata ce am gasit: postul asa cum Insusi Domnul Dumnezeu il descrie, si rugaciunea asa cum Domnul Isus Hristos o defineste:
“Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!
Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”(Isaia 58.5-11)
“Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”(Matei 6.6)
Imi dau seama ca de fapt postul si rugaciunea trebuie sa fie o permanenta in viata noasta, nu este ceva ocazional, ci constituie un mod de viata. Ajuta-ne Doamne sa le putem indeplini pe amandoua!

vineri, 4 martie 2011

Vremuri de inviorare

Este nevoie de inviorare, de o relatie reinnoita cu Dumnezeu, de atatea ori poate ca ati simtit si voi acelasi lucru, dar am zis ca vom face si am uitat. Astazi, iata ce spune Domnul:
“Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare;  te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!” (Osea 2.19,20 )
Doamne, avem nevoie de Tine parca mai mult ca oricand, avem nevoie ca relatia noastra cu Tine sa fie una puternica, apropiata, sa ne vorbesti ca si lui Avraam, lui Moise, Iacov si lui Daniel.
Avem nevoie de inflacararea pe care numai Duhul Tau cel Sfant o poate reda sufletelor noastre atat de abatute, chinuite si amortite uneori! Dar, stim ca acest lucru implica si contributia noastra, da, trebuie sa ne autodisciplinam pentru a gasi timpul necesar umblarii cu Tine, trebuie sa mai renuntam la noi, si la visele noastre, ca sa te putem vedea pe Tine si lucrarile Tale minunate pe care le-ai pregatit pentru aceia care te cauta cu toata inima!
Sa insetam dupa Tine, caci Tu esti Izvorul Apelor vii, si numai in Tine sa isi  gasesca sufletul nostru placerea!