WAR ROOM este un film creştin care se merită din
plin sa fie vizionat, pentru că veţi avea multe de învăţat despre ceea cum ar
trebui să fie viaţa de rugăciune a unui creştin adevărat. WAR ROOM este o dramă
convingătoare cu umor și inimă care explorează puterea pe care rugăciunea o
poate avea asupra căsătoriilor, parinti, cariere, prietenii, și orice alt
domeniu al vieții noastre.
Pentru vizionarea filmului cu subtitrare, accesaţi
War Room. Vizionare plăcută.
Când aţi fost surprinşi
de Dumnezeu ultima dată? Nu-i aşa că este frumos? Este adevărat că nu se
întâmpă prea des, dar atunci când El te copleşeşte cu bunătatea Sa fără să ai
vreun merit, este deosebit. “Dumnezeu
tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le
înţelegem.”(Iov 37.5)
Când mă gândesc că
la El toate sunt posibile, rămân în uimire şi îmi zic: „Ce
este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”(Psalm 8.4)
M-am gândit la "ce este fericirea"? Ce cred eu, ce cred alţii şi ce crede
Dumnezeu despre acest lucru? Viaţa este o continuă alergare după ceva ce numim
impropriu fericire. Fericirea tindem să o vedem prin prisma lucrului încă
neîmplinit. Pe măsură ce îl dobândim, aceasta capătă noi semnificaţi şi altceva
îi ia locul. Vedem fericirea în funcţie de dorinţele, preocupările şi
neîmplinirile noastre. Oare, asta să fie cu adevărat fericirea?
Eclesiastul a
studiat despre multe domenii, printre care se regăseşte şi fericirea. Iată ce a
gândit el:
„Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să
bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am
văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.
Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără
El?”(Ecles.2.24-25)
„Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei
decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;
dar şi faptul că
un om mănânca şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un
dar de la Dumnezeu.”(Eclesiastul 3.12-13)
„Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi
stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea
este pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El.”(Eclesiastul 8.12) Cei care au teamă de Dumnezeu;
aceştia nu vor fi scutiţi de
necazuri, dar vor avea ceva aparte în inima lor, vor avea acel gol după
fericire umplut cu prezenta cunoaşterii lui Dumnezeu. De aceea lor le este
teamă să Îl supere pe Acela care este sursa fericirii lor, dar în acelaşi timp se bucură de tot ceea ce le împlineşte sufletul.
Cei care consideră că fericirea lor este legată de petrecere, de voia bună,
de împinirea unui vis omenesc sau de o persoană, într-o zi vor constata ca
toate acestea dispar, iar lipsa fericirii işi va face simţită prezenţa. Aceasă
fericire este iluzorie, pentru că adevărata fericire este legată de cer, de
gândul veşniciei, de încrederea în lucruri pe care nu le poţi vedea acum, dar pe
care prin credinţă, într-o zi le vei atinge.
Am găsit că fericirea este legată de căutarea prezenţei lui Dumnzeu:
„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită,
care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci
ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”(Iacov 1.25)
“Cine
cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este
fericit.”(Proverbe 16.20)
Fericirea nu este doar
o stare emoţională, sufletească, trecatoare. Este ceva ce rămâne în sufletul
celui care o găseşte şi o păstrează. Este golul umplut cu dorul după Dumnezeu.De aceea, caută-L pe El până Îl vei găsi.
Ascultând cuvintele de mai jos, veţi întelege mult mai
bine ceea ce este fericirea.
“Măcar
că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!”(Iov
35:14)
Aşteptarea presupune un obiect al aşteptării, un timp si o finalitate.
Aştepţi de la El poate un răspuns, sau să îţi vorbească, sau să lucreze, sau aştepţi lumina şi ajutorul ca să vezi cum va
rezolva El problema.
Dumnezeu se
descoperă treptat. Răspunde prin feluri în care ne uimesc.
Cum să aştepţi? Ce ar trebui să faci în tot acest timp? În tăcere lucrează
cu post şi rugăciune: postul renunţării la propriile
dorinţe si rugăciunea prin concentrarea atenţiei asupra a ceea ce El vrea să-ţi
vorbească.
“Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul
Domnului.”(Plangeri Ieremia 3.26)
Răspuns primeşti în tăcere, atunci când faci linişte în tine însuţi şi laşi
prezenţa lui Dumnezeu să te umple de pace. Când aştepţi ca El să îţi vorbească,
faci linişte ca să-I auzi glasul. Îţi pleci urechea şi auzul devine mai fin. Te
retragi din iureşul lumii, din amalgamul de voci care aduc tulburare. Poate că
la capătul aşteptării vei afla lucruri la care nu te-ai fi aşteptat.
Aşteptarea
este timpul care lucrează zdrobire. În fiecare zi, puţin câte puţin, uleiul
frumos mirositor se prelinge pe lângă petala zdrobită.
“Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu
răbdare.”( Romani 8:25)
Nădejdea este credinţa în plină activitate. Ea nu poate trăi decât într-un
sol de greutăţi şi împotrivire. Vântul cel mai puternic îi întăreşte rădăcinile,
întunericul cel mai profund o face să strălucească şi mai tare.
Aşteptarea este doar pentru o perioadă. Are o limită, nu este la nesfârşit.
Este o vreme pentru aşteptare şi este un timp pentru rugăciune şi pentru
acţiune.
Timpul de aşteptare
la Dumnezeu a rămas acelaşi chiar dacă noi vrem totul repede şi ne-am obişnuit
astfel. Nu mai avem răbdare să căutăm răspuns în cărţi pentru că ne-am obişnuit
să-l avem pe loc, prin apăsarea unei taste.
De ce îngăduie Dumnezeu perioadele de aşteptare?
Ele produc răbdare,
maturitate, zidesc caracterul. Asta este frumuseţea aşteptării în ochii
Domnului, pentru că este vremea în care
Dumnezeu înfăptuieşte lucruri mai importante pentru viaţa ta decât însăşi lucrul
aşteptat. În aşteptare, părtăşia noastră cu Dumnezeu se adânceşte. El ne
pregăteşte, ne maturizează şi ne înarmează pentru lupta în care ne va conduce.
Aşteaptă pe Dumnezeu să lucreze în felul şi la timpul Său!
“Eu
nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.”( Psalmii
130:5)
“Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se
iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de
primăvară, care udă pământul!”(Osea 6.3)